Turist la vârsta a treia

Slănic Moldova

Slănic Moldova

Da, Slănic Moldova, pentru că mai există și Slănic în Prahova, unde deasemeni este zonă turistică.

La Slănic, am mers doar o zi, fiind cazată tot în Tg. Ocna. Dar Slănicul e compus cam 90% din hoteluri și pensiuni. Și particularii cazează.

Fiind doar stațiune turistică și de tratament, nu se întinde pe o suprafață prea mare, și iarăși nu este nevoie de mijloace de transport în comun.

Din Tg. Ocna, autobuzele pleacă (sau cel puțin plecau la data vizitei mele) din oră în oră. Din spatele gării. Ușor de plecat și de ajuns.

Multe hoteluri sunt deja reabilitate sau în reabilitare. Se pare că Slănicul revine la faima sa de altă dată.

Cred că și acum am să vă las să vă bucurați de fotografii, pentru că prea multe nu sunt de spus.

Hotelul "sindicatului"? Oricum, pare a avea cea mai mare capacitate.

Alte vile și hoteluri:

Din pacate, site-ul nu acceptă imagini mai mari si nu pot încărca imaginea întreagă a Complexului balnear.

Doar Cazinoul nu mai este ce a fost.

Stațiunea e plină de izvoare cu apă minerală (absolut naturală). Fiecare cu altă compoziție minerală și... alt gust.

Și nu vă trebuie "inimă de fier" ca să faceți o plimbare în jurul stațiunii. Peisajele vă vor surprinde prin frumusețea lor.

Pe malul râului Slănic.

Și totul se termină la cascadă. Aparută prin amenajarea cursului râului.

Eu, mai "moale", fără rezistență, am reușit să fac asta într-o singură zi. Haideți, că se poate!

Aiud

Aiud

Aiud, sau Straßburg am Mieresch. Adică, Strasburg pe Mureș.

La Aiud am mers mânată mai mult de curiozitate. Mereu din tren vedeam o construcție care nu înțelegeam ce este. S-a dovedit a fi un schit, dar arhitectura sa nu amintește deloc de un așezământ monahal.
Pentru că nu este departe, am plecat de acasă dimineața și m-am întors seara. Aiudul e mic și... fără prea multe obiective de vizitat.
De asta vă recomand să-l "cuplați" cu Alba Iulia. Pentru că în Aiud, nu am văzut pensiuni sau alte unități de cazare. Evident, nici transport în comun. Am văzut niște stații de autobuz. Dar sunt pentru transportul suburban.
De la gară spre centru, strada e pitorească, pavată cu piatră cubică.

Lumina dimineții m-a ajutat să scot o fotografie frumoasă.

În drum, până în centru, am întâlnit o biserică nouă, greco-catolică. Deși ar fi trebuit să fie închisă la acea oră, am găsit-o deschisă. Un domn se pregătea să plece și să închidă. Dar când m-a văzut, a avut amabilitatea să mai rămână. Mai mult, mi-a fost ghid.

Am găsit Cetatea de care tot dumnealui mi-a spus. Din păcate, atunci era în renovare și nu se putea vedea nimic. M-am strecurat printre schele pentru câteva cadre.

Din interiorul cetății:

Și din jurul ei:

Din restul orașului:

M-a surprins că au ștrandul fix în mijlocul orașului. Era vară când am fost.

Case vechi, săsești, rămase în paragină. Proprietarii sunt plecați.

Dar micul Aiud are un parc mare și încă întreținut. Acolo se află "Monumentul studenților". Este vorba de un monument ridicat în memoria studenților colegiului căzuți în luptele din 1704, cu armatele habsburgice.

Și iată așa am ajuns eu la Strasburg. Straßburg am Mieresch!

Muzeul satului _ Baia Mare

Amplasat la poalele dealului "Dealul florilor", pe coasta sa, Muzeul satului din Baia Mare intră în componența Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare. Muzeul s-a dezvoltat în jurul unei biserici de lemn ce provine din satul Chechiș, pe o suprafață de 12 ha.

Bisericile maramureșene au o particularitate aparte: turle subțiri și foarte înalte.

Se ajunge relativ ușor. Din centru, se traversează râul Săsar, se trece pe lângă parcul Muzeului și imediat se vede poarta frumoasă a Muzeului satului.

Dar vă recomand să vizitați și Muzeul de etnografie:

Dealul florilor are o frumoasă legendă.
Se spune că acolo trăia o fată frumoasă, orfană, care era grădinar și avea flori foarte frumoase în grădina sa. Regele Matthias trecând pe acolo a admirat florile din grădină și a aflat că fata este orfană. Atunci, el a numit locul "Dealul cu flori". Când un băiat curajos s-a căsătorit cu orfana, regele a răsplătit generos tânăra familie.

Dar despre casele din muzeu, nu pot să vă spun prea multe. Vă las să admirați puținele imagini.

Încă din afara muzeului, se văd "căciulile", acoperișurile caselor.