Turist la vârsta a treia

Castelul Kemeny se află în satul Brâncovenești, județul Mureș.

Se poate ajunge acolo pe calea ferată (cum am făcut eu) sau cu autobuzele din Reghin dacă nu aveți mașină. Prima sa atestare datează din secolul al XIII-lea. Ultimii proprietari, famila Kémeny a facut și ultimele modificări majore.

Castelul are un plan plan pătrat cu curte interioară și turnuri pe colț. Restaurarea castelului din 1816 la inițiativa grofului Miklós Kemény a condus la modificări ireversibile, deoarece au fost construite noi structuri. Totuși, unele dintre ele cum ar fi bastionul mare sau un balcon pe console de piatră au rol strategic. De acolo se putea supraveghea toată valea Mureșului și zona de acces în castel.

Această imagine este luată de pe un panou publicitar, ca să vă faceți o idee despre forma castelului și poziția sa deasupra râului Mureș.

Urmașii familiei au recuperat castelul. În 2018 când l-am vizitat eu, pentru a putea fi vizitat se strângeau donații pentru reparații. Știu că până acum s-au făcut schimbări în bine dar încă nu am reușit să-l revăd.

Ghizi ne-au fost chiar actualii proprietari.
Bine pregătiti și extrem de amabili. Un lucru m-a impresionat în mod deosebit: eram singura persoană care nu cunoștea limba maghiară. Puteau să spună: veniți după noi și priviți. Dar, nu! Domnul mai în vârstă l-a rugat pe nepotul său să preia grupul, pentru că dumnealui nu vorbește corect limba română. Și întreaga prezentare, tânărul a făcut-o în limba română. Au tot respectul meu!

Acesta este mobilierul cu care s-a amenajat provizoriu, înaintea renovărilor.

Tavanele, sobele "scara secretă" și alte elemente sunt originale, deși clădirea a adăpostit un azil pentru copii cu dizabilități neuropsihice severe.

In curtea castelului s-a gasit "...masa de piatră de la castelul Kemény din Brîncoveneşti, unde se întîlneau între cele două războaie cei de la Revista Erdélyi Helikon, tocmai propagând ideea unei literaturi ardelene de limbi şi origini culturale diferite."

Vizitați-l cu încredere și fără prejudecăți! Merită.

Vă spun sincer că în Brăila am dat o fugă doar 2-3 ore. Nu am avut timp să o văd pe îndelete. Mai ales că, nimeni nu știa să-mi spună cum ajung în centrul istoric. Toți îmi răspundeau: dacă îmi ziceți exact ce magazin vreți, vă ajut. Păi pe mine, nu magazinele mă interesau, că sunt toate la fel acum.

Ca mijloace de transport în comun sunt tramvaie, sunt autobuze. De când am fost eu, nu mai știu cum s-au actualizat prețurile. Dar nu există chioșcuri de bilete. Au doar automate în unele stații.

Am străbătut o stradă lungă, pietonală cu multe clădiri vechi, monumente de arhitectură. Multe lăsate în paragină. Altele, frumos renovate.

Într-un final am ajuns în Piața Traian.

Iar de acolo, sincer din greșeală, am dat peste o bijuterie arhitectonică: Biserica greacă. Din păcate închisă la ora vizitei mele. Dar chiar și numai exteriorul merită văzut.