Ați auzit de Carei? Sigur că da. La istorie, ca "Ultimul petec de pământ românesc eliberat de sub ocupația hitleristă.". Da, acolo este și Monumentul ostașului român.
Vizita la Carei am combinat-o cu o vizită la Oradea. Unde locuri de cazare curate și liniștite, sunt berechet. Așa că iar am plecat dis de dimineață cu trenul. Drumul pe câmpie, plictisitor. Dar în trecere am văzut ceva frumos ce nu știam ce este. Am căutat pe internet la întoarcere și am aflat că este Capela din Kigye. O capelă veche, pe câmp. Acum se pare că este părăsită. Dar în castelul Károlyi am văzut o pictură frumoasă cu această capelă.
Ajunsă în oraș, din nou am folosit taximetrul ca să câștig timp. Gara nu e departe. Dar pentru că nu reușeam să fac o comandă, o doamnă a fost amabilă și am împărțit cursa.
Și dacă am pomenit de castelul Károlyi ați ghicit că pentru el am făcut drumul.
Am văzut o recenzie în care se spunea că în 15 minute a vizitat tot ce era de vizitat. Dar desigur nu a văzut nimic. Mie mi-a luat mai bine de o oră. Numai interiorul!
A fost construit între anii 1892-1894. O clădire cu etaj. La data vizitei mele, deja restaurat.
I se mai spune și "Peleșul Ardealului". Pe bună dreptate. Priviți imaginile și vă veți convinge.
Aceasta este sala de bal cu oglinzi mari pe pereți, poziționate față în față.
În interiorul castelului există o controversată expoziție de animale africane. Nu se prea potrivește, adevărat. Dar este o donație a vânătorului, cu anumite condiții.
Însă colecția cea mai fascinantă expusă în castel, unică în România (expusă permanent) este Expoziția figurilor de ceară. Personajele sunt personalități ale orașului plus regele Ferdinand și regina Maria care au vizitat orașul.
Evident, nu face parte din istoria castelului.
Mai sunt mici săli cu exponate referitoare la personalitățile orașului. Printre ele, a violonistului Ștefan Ruha.
Dacă am spus că interiorul mi-a luat peste o oră de vizitare, înseamnă că există și un exterior. Da. Castelul se află într-un parc dendologic. Terenul a aparținut familiei Karoly. Dar acum se știe mai puțin acest lucru iar terenul aparține domeniului public al orașului.
Și în acest parc, în imediata apropiere a castelului, se află o superbă fântână venețiană.
Însă înainte de a intra în parc, am văzut un grup statuar deosebit. Sunt Ady Endre și Otilia Marchiș.
Dar orașul deși e mic, are multe părculețe, statui, fântâni arteziene, clădiri vechi de patrimoniu.
Această placă ne arată anul fondării localității.
