Caracal

    Știți reclama aia cu "Aș vrea să trăiesc într-un oraș cam cât locul asta de mic."?

Ei, cam ăsta e Caracalul.

Am plecat din Craiova la Caracal special să văd Teatrul Național din acest mic orășel. De dimineață cu trenul. Deși au transport în comun, nu am stat să aștept autobuzul. Știam că fac doar un drum dus-întors așa că am folosit taxiul. Nu costă mult; merită. Citisem despre teatru și văzusem o imagine din exterior. Am avut șansa ca directorul teatrului să-mi aprobe să intru și să-l vizitez. Nu au program de vizitare. Dar iată că o intrebare nu strică. 

Mulțumesc încă o dată și pe această cale.

Construit între 1896 și 1901. Din cauza crizei economice lucrările au durat dar a și fost necesar să se modifice proiectul prin renunțarea la unele părti. Și totuși, a iesit minunat. 

Iată-l în exterior dar mai ales în interior:

Dar Caracal nu înseamnă numai teatru. Au Muzeul Romanațiului pe care nu am reușit să-l văd din cauză că tocmai atunci era în reabilitare. 

Au casa în care a locuit marele Nicolae Titulescu în perioada cât a fost deputat de Romanați. Din pacate, acum în evidentă degradare. 

Au o judecătorie construită în 1896.

Îl au pe Iancu Jianu.

Au fântâni, statui, parcuri. 

Dar au imensul parc "Constantin Poroineanu". 

Nu vă mai spun de el nimic. Vă las să-l vedeți.

Clădirea Primăriei iese și ea în evidență.

Iar platoul din fața Primăriei este mai mult decât ar visa concetățenii mei să le fie parc. 

O clădire din centru este clădită în anul  MDCCCLXXXXVI luna octombrie.

Ei, acum să vă văd! 😆 Este 1896.

Și toate astea pe o palmă de loc.

Iar orașul Caracal a fost cândva reședința județului Romanați (în vechea împărțire administrativă). 

Unele străzi au denumiri care amintesc de stră-strămoșii romani. Cum ar fi "Antonius Caracalla".

Cum se vede, aici nu s-a rasturnat doar căruța cu proști!