Castelul Kemény din Brâncovenești

 

Castelul Kemeny se află în satul Brâncovenești, județul Mureș.

Se poate ajunge acolo pe calea ferată (cum am făcut eu) sau cu autobuzele din Reghin dacă nu aveți mașină. Prima sa atestare datează din secolul al XIII-lea. Ultimii proprietari, famila Kémeny a facut și ultimele modificări majore.

Castelul are un plan plan pătrat cu curte interioară și turnuri pe colț. Restaurarea castelului din 1816 la inițiativa grofului Miklós Kemény a condus la modificări ireversibile, deoarece au fost construite noi structuri. Totuși, unele dintre ele  cum ar fi bastionul mare sau un balcon pe console de piatră au rol strategic. De acolo se putea supraveghea toată valea Mureșului și zona de acces în castel. 

Această imagine este luată de pe un panou publicitar, ca să vă faceți o idee despre forma castelului și poziția sa deasupra râului Mureș.

Urmașii familiei au recuperat castelul. În 2018 când l-am vizitat eu, pentru a putea fi vizitat se strângeau donații pentru reparații. Știu că până acum s-au făcut schimbări în bine dar încă nu am reușit să-l revăd.

Ghizi ne-au fost chiar actualii proprietari.
Bine pregătiti și extrem de amabili. Un lucru m-a impresionat în mod deosebit: eram singura persoană care nu cunoștea limba maghiară. Puteau să spună: veniți după noi și priviți. Dar, nu! Domnul mai în vârstă l-a rugat pe nepotul său să preia grupul, pentru că dumnealui nu vorbește corect limba română. Și întreaga prezentare, tânărul a făcut-o în limba română. Au tot respectul meu!

Acesta este mobilierul cu care s-a amenajat provizoriu, înaintea renovărilor.

                                      

Tavanele, sobele "scara secretă" și alte elemente sunt originale, deși clădirea a adăpostit un azil pentru copii cu dizabilități neuropsihice severe.

In curtea castelului s-a gasit  "...masa de piatră de la castelul Kemény din Brîncoveneşti, unde se întîlneau între cele două războaie cei de la Revista Erdélyi Helikon, tocmai propagând ideea unei literaturi ardelene de limbi şi origini culturale diferite."

Vizitați-l cu încredere și fără prejudecăți! Merită.

Arad

           ARAD

I love Arad. Și eu!
Se află la limita între Banat și Crișana.
Pentru cazare, vă recomand pensiunile din oraș.
La transportul public, atenție! Au abonamente de o zi dar se pot procura doar din anumite puncte de vanzare a biletelor. Iar dacă nu folosiți abonament, va recomand să cumpărați bilete de la chioșcurile cu vânzătoare. Biletele emise de automate au timp limitat începând cu ora eliberării!!!  Nu le puteți folosi după două ore sau a doua zi. Eu era să plătesc amendă pentru că nu am înțeles acest lucru când le-am cumpărat.
În funcție de buget, puteți mânca oriunde. Eu am mâncat bine la un mic local lângă biserica Sf, Anton (în centru). Dar e doar un fel de braserie.

Primăria sa (Palatul administrativ) a fost construită între anii 1872-1874. În imagine este doar fațada principală. Se întinde mult în adâncime, până aproape pe malul Mureșului.
Spre deosebire de alte Primării, aceasta se poate vizita. Pentru că eu nu am știut că trebuie să anunț vizita din timp, nu am putut intra în toată clădirea dar am avut acces în holul principal și pe scările ce duc la etaj.
Cele două scări secundare, sunt de marmură roșie de Moneasa.

Ferestrele sunt vitrate, ilustrând tema timpului în cele 4 anotimpuri dar și a celor 12 luni ale anului.

Candelabrele inspirat integrate.

Ușile de la intrare sunt porți mari de lemn.

Palatul Neuman deși pare a fi o clădire de colț, de fapt are fațade la trei străzi. Construit între 1891-1892.

Palatul Cenad a fost construit de... o societate de cale ferată. 1892-1894.

Palatul Băncii Naționale. Partea centrală a clădirii eclectice a fost realizată după modelul templelor grecești.

Palatul Bohuș

Casa cu lacăt este doar o clădire în care, în zidul de colț se găsea un butuc de lemn. Butucul era înconjurat de o bară metalică închisă cu lacăt. Calfele care făceau ucenicia în diferite orașe, băteau câte un cui în acest butuc, ca semn al trecerii lor. Acum, butucul nu mai există.

Casa se afla în zona "Boul roșu".

Turnul de apă cu o înălțime de 34 metri este o construcție masivă din piatră și cărămidă, care se remarcă prin decorația balcoanelor și a ferestrelor. Acum este muzeu. Se poate vizita. Din păcate, eu nu am putut urca în turn.

Biserica Roșie. Supranumele este dat de caramida roșie care o acoperă. Este  lăcaș de cult al Bisericii Evanghelice-Luterane. 

Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova”

se află chiar în centrul orașului și fiecare trecător intră pentru căteva clpe acolo.

Și alte clădiri din centrul orașului:

Și străzile pietonale:

Palatul Cultural   este ridicat între anii 1911-1913 cu o îmbinare de stiluri: neoclasic (fațada), corintic (coloanele care sprijină frontonul fațadei), stilul Renașterii italiene (aripile laterale), cel de inspirație gotică (elemente ale castelului huniazilor, prezente în partea dinspre parc a clădirii).

Sepoate vizita gratuit. Nu trebuie să-l ratați. Este superb si vă las să admirați imaginile.

Malurile Mureșului sunt parțial amenajate. Parcurile sunt la tot pasul și bine întreținute.

Chiar centrul orașului este un parc-scuar pe toata lungimea lui.

Gara Arad, gara principală, este și gară internațională.

 Lucrările la clădirea gării din Arad au început în anul 1905 și au fost încheiate în 1910. Gara a fost bombardată puternic în octombrie 1944 de către trupele germane și a fost refăcută între anii 1950-1953.

În piața agro-alimentară și în alte puncte ale orașului, am văzut distribuitoare (automate) de apă plată și sifon. Prețul: 0,50 lei pentru 2 litri!