Târgu Ocna

                 Târgu Ocna

Orașul propriu-zis este micuț. Dar în ultima perioadă i s-au alăturat satele limitrofe care au devenit cartiere.

De la gară, centrul orașului cu Primaria și baza de tratament "Măgura", nu sunt foarte departe. Practic, "în spatele gării".

Trebuie să vă spun, ca să nu fiți derutați și să greșiți gara. Pentru Tg. Ocna, se coboară în gara "Salina". 

Fostă haltă, a devenit gara principală. Iar gara principală mai este folosită doar de trenurile Regio.

Așa că, nici nu este nevoie de transport în comun. Totuși, dacă sunteți cazați la vreo pensiune din noile cartiere, există mașini tip maxi-taxi. 

Tot cu una din aceste mașini care merge în Vâlcele, ajungeți și la poarta salinei. Deși se poate merge și pe jos. Puțină mișcare, nu strică.

Mic, cochet, cu mult spațiu verde și... multe biserici; majoritatea vechi, monumente istorice. 

Biserica "Sfântul Nicolae" din centrul oraşului Târgu Ocna a fost construită între anii 1758 şi 1772. Din păcate, lăsată în ruină, se poate vizita doar exteriorul.

Mănăstirea Răducanu (biserica Buna vestire) încă este înconjurată cu ziduri de piatră și are o frumoasă gradină unnde te poți reculege în liniște.

Dar tot Tg. Ocna are și una dintre cele mai căutate saline (salină = mină de sare). Salina "Trotușul" oferă și tratament pentru afecțiunile căilor respiratorii.

În salină, atât copiii cât și adulții, pot desfășura diferite activități recreative sau sportive.

Accesul, spre deosebire de alte saline, este foarte ușor. Mașinile teoretic au program la 1/2 de oră. În realitate, pleacă și mai repede dacă sunt mulți vizitatori. Și coboară până la nivelul zonei de agrement/tratament. Nu se mai urcă sau coboară scări, ca la alte saline. În schimb, tariful de intrare este identic, fiind stabilit de Centrala sării.

Prin Tg. Ocna trece râul Trotuș. Pare un râu mic, inofensiv. Totuși, este periculos mai ales în perioadele ploioase.

Din oraș se vede un turn în pădurea de pe munte. Este Monumentul eroilor militari români căzuți aici în Primul război mondial.

Aici, e mai greu de ajuns. Ori luați muntele "în piept" (panta abruptă, poteca la marginea prapastiei, drum lung), ori căutați

un taximetrist cu abilitățile lui Titi Aur. Eu am ales a doua variantă.

Într-un loc deschis pe coaste de deal, de unde se vede întreaga panoramă a văii Trotușului, se află un complex de agrement. Creangă. Merită să mergeți până acolo doar să vedeți priveliștea.

Și... pisica gazdei mele, care nu se apropia de nimeni, nu dorea să fie mîngâiată, dar a dormit la soare ținând mâna mea în brațele sale. Și când mă gîndesc că nici mie nu îmi plac pisicile...

De la Târgu Ocna, se ajunge foarte ușor la Slănic Moldova. 

Slănic Moldova

 

                                                            Slănic Moldova

Da, Slănic Moldova, pentru că mai există și Slănic în Prahova, unde deasemeni este zonă turistică.

La Slănic, am mers doar o zi, fiind cazată tot în Tg. Ocna. Dar Slănicul e compus cam 90% din hoteluri și pensiuni. Și particularii cazează.

Fiind doar stațiune turistică și de tratament, nu se întinde pe o suprafață prea mare, și iarăși nu este nevoie de mijloace de transport în comun.

Din Tg. Ocna, autobuzele pleacă (sau cel puțin plecau la data vizitei mele) din oră în oră. Din spatele gării. Ușor de plecat și de ajuns.

Multe hoteluri sunt deja reabilitate sau în reabilitare. Se pare că Slănicul revine la faima sa de altă dată.

Cred că și acum am să vă las să vă bucurați de fotografii, pentru că prea multe nu sunt de spus.

Hotelul "sindicatului"? Oricum, pare a avea cea mai mare capacitate.

Alte vile și hoteluri:

Din pacate, site-ul nu acceptă imagini mai mari si nu pot încărca imaginea întreagă a Complexului balnear.

Doar Cazinoul nu mai este ce a fost.

Stațiunea e plină de izvoare cu apă minerală (absolut naturală). Fiecare cu altă compoziție minerală și... alt gust.

Și nu vă trebuie "inimă de fier" ca să faceți o plimbare în jurul stațiunii. Peisajele vă vor surprinde prin frumusețea lor. 

Pe malul râului Slănic.

Și totul se termină la cascadă. Aparută prin amenajarea cursului râului.

Eu, mai "moale", fără rezistență, am reușit să fac asta într-o singură zi. Haideți, că se poate!

Aiud

                                              Aiud

Aiud, sau Straßburg am Mieresch. Adică, Strasburg pe Mureș. 

La Aiud am mers mânată mai mult de curiozitate. Mereu din tren vedeam o construcție care nu înțelegeam ce este. S-a dovedit a fi un schit, dar arhitectura sa  nu amintește deloc de un așezământ monahal.
Pentru că nu este departe, am plecat de acasă dimineața și m-am întors seara. Aiudul e mic și... fără prea multe obiective de vizitat. 
De asta vă recomand să-l "cuplați" cu Alba Iulia. Pentru că în Aiud, nu am văzut pensiuni sau alte unități de cazare. Evident, nici transport în comun. Am văzut niște stații de autobuz. Dar sunt pentru transportul suburban.
De la gară spre centru, strada e pitorească, pavată cu piatră cubică.

Lumina dimineții m-a ajutat să scot o fotografie frumoasă.

În drum, până în centru, am întâlnit o biserică nouă, greco-catolică. Deși ar fi trebuit să fie închisă la acea oră, am găsit-o deschisă. Un domn se pregătea să plece și să închidă. Dar când m-a văzut, a avut amabilitatea să mai rămână. Mai mult, mi-a fost ghid.

Am găsit Cetatea de care tot dumnealui mi-a spus. Din păcate, atunci era în renovare și nu se putea vedea nimic. M-am strecurat printre schele pentru câteva cadre.

Din interiorul cetății:

Și din jurul ei:

Din restul orașului:

M-a surprins că au ștrandul fix în mijlocul orașului. Era vară când am fost.

Case vechi, săsești, rămase în paragină. Proprietarii sunt plecați. 

Dar micul Aiud are un parc mare și încă întreținut. Acolo se află "Monumentul studenților". Este vorba de un monument ridicat în memoria studenților colegiului căzuți în luptele din 1704, cu armatele habsburgice. 

Și iată așa am ajuns eu la Strasburg. Straßburg am Mieresch!