Turist la vârsta a treia

Craiova _ Muzeul de artă

Muzeul de artă din Craiova

Muzeul este adăpostit în Palatul Constantin Mihail, monument de arhitectură.

Palatul a fost donat Statului Român în anul 1936.

Cum însăși clădirea este o adevărată operă de artă, am să mă axez să vă arăt partea arhitecturală și mai puțin tablourile.
Taxa de vizitare este suportabilă chiar și de un pensionar. Dar au și reduceri pentru pensionari, încât taxa devine simbolică. Fotografierea este permisă. Fără blitz, firește. Totuși, înainte de a intra, am întrebat dacă este permisă fotografierea încăperilor și a obiectelor.

Holul principal de intrare.

Cu deschidere între etaje.

Vrdere de pe scara principală.

Holul din care se intră in muzeu. Și intrarea, văzută spre exterior.

Scările de acces și luminatorul de la ultimul etaj.

În acoperiș se află un luminator. Astfel, holul are mereu lumină făcându-se economie "la lumânări". Din cît îmi amintesc, luminatorul se ridică, facându-se astfel și o ingenioasă aerisire a clădirii.

Apropo de "lumânări", fiecare încăpere are un alt model de candelabru.

Evident că nu sunt toate.

Holul principal de la etaj.

Peste tot sunt așa de multe oglinzi, încât e aproape imposibil să nu ieși în ele.

Sala de ședințe, sau "Sala oglinzilor" este imposibil de descris. Trebuie văzută.

Și tot aici, două oglinzi superbe, puse față în față, crează un "tunel" nesfârșit de oglinzi care se reflectă una în alta.

Există și o "Cameră Enescu" cu un portret al lui Enescu, de Corneliu Baba.

Ușile sunt deasemeni cu oglinzi.

Privind din Sala de ședințe, spre hol.

Și... privind printr-o fereastră, spre curte.

Portretul Doamnei Balș, e la loc de cinste.

Dar dintre toate, din prima clipă m-a cucerit un "Portret de copil" al unui pictor necunoscut pentru mine: Henry Trenk. Nu numai chipul, dar și fidelitatea dantelei căciuliței sunt uimitoare.

Băiat cu harpă.

Dar uitai să vă spui că muzeul adăpostește o mică dar valoroasă colecție Brâncuși.

Orgoliu

Cap de copil

Sărutul

Și, evident, Domnișoara Pogany. Este doar o replică, facută cu matrița lui Brâncuși de un alt sculptor, elev al lui Brâncuși. Piesa a fost cumparată de muzeu.

Clădirea, văzută din spate (curtea proprietății), acolo unde nu prea ajung turiștii.

Oh, și încă ar mai fi multe de arătat și de văzut.

sâmbătă, 28 martie 2020

Craiova _ Parcul Romanescu

Parcul Romanescu

Prima dată am ajuns într-o zi toridă de vară în Craiova. Dar orice zi ar fi fost, știam că prima dată vreau să văd Parcul Nicolae Romanescu.

Se numește astfel, după numele primarului care inițiază un program de înființare a unor parcuri și grădini.
Cu o suprafață de 93 ha este cel mai mare parc natural din estul Europei.
Intrarea principală

Un lac imens și altul mai mic, cu nuferi, rațe și lebede. Alei frumos amenajate. Podul suspendat, cel mai cunoscut element al parcului. Hipodromul (la care nu am mai ajuns) și o mică grădină zoologică. Pârâul Fetii îl traversează și este amenajat cu mici podețe sau cascade.
De data asta nu am să vă mai spun nimic ci am să vă las să admirați imaginile.

Trebuie să spun că orașul Craiova are și o Gradină botanică frumoasă, făcută cam în același stil cu parcul Romanescu.

De-ar avea toate orașele așa ceva, chiar la o dimensiune mai mică... bine ar fi!

Bistrița

Bistrița, un orășel mai mic decat o palmă. Nici nu este nevoie de transport în comun. De la gara CFR dacă faceți colțul, sunteți în plin centru. Și acolo e tot ce se poate vizita.
Până a ajunge la tot ce cunoaște lumea despre Bistrița, am trecut pe lângă "Poșta veche". De fapt, clădirea a aparținut unui avocat. Soția rămasă văduvă, a vândut-o iar acolo s-a înființat Poșta.

De "departe" se zărește Biserica Evanghelică

Și hop, am ajuns la ea.

Când am fost eu, doar turnul fusese reabilitat. Acesta are o înălțime de 75 m si se poate vizita. Pentru cei care nu pot urca scările, există un ascensor pus după reabilitare. Prețul este acceptabil. Urma să se reabiliteze întreaga biserică. Dar iată ce am văzut: